BLOGUL LUI GEORGE PETRE

„George Petre și Legea din Umbra Orașului” Pe o stradă udă, sub neon obosit, Unde pașii au ecou de trecut zdrobit, Stă Petre George, nu cere milă, nu plânge— El strânge din dinți când lumea îl frânge. Cu trupul trădat de furtuni dinăuntru, Epilepsia dansează rece, măruntă, Iar umărul—rupt, smuls din rostul lui vechi— A învățat să doară fără să se plece. De mic i-au pus nume, i-au scris un destin, „Tulburare”, au zis—ca și cum e un vin Prea tare pentru lume, prea crud pentru joc, Dar el a făcut din haos… un foc. Nu-i lord de Birmingham, nu poartă costum, Dar mintea lui taie mai fin decât un drum Tras cu lama pe hartă de vechi negustori— El vinde strategie, nu simple visări. Tehnician de drumuri și temple uitate, De povești vechi, de legi nerostite-n cetate, Nivel trei? Nu—nivel de om care știe Că turismul e sabie, nu simplă hârtie. Într-un birou mic, dar greu ca o fortăreață, Unde legea nu-i rece—e armă, e viață, Își țese contracte ca pe niște plase, Prinzând haosul lumii în...